Tales of a Gutsy Utterly Ninja
Chapter Two
In timp ce Orochimaru si Tsunade s-au dus sa lucreze ca o echipa si sa vaneze clopoteii... Eu cautam ramen prin padure. Am gasit doar niste mure si niste ciuperci dar... Nu sunt un mare fan al vietii sanatoase. Padurea era foarte mare iar eu ma pierdusem pe acolo. Ma intrebam mereu ce sa fac, unde sa merg, cand vad deodata, langa o scorbura, un clopotel de-al senseiului!-He-he... A fost mai usor decat credeam... Cand o sa vada Orochimaru ca am luat clopotelul ii vor pica ochii in gura! He-he!
Fericirea mea nu a fost de lunga durata... Acel clopotel era doar un genjutsu amarat pe care pana si cel mai slab Gennin l-ar fi vazut... Dar, cine facea acele iluzii... Cu siguranta Sensei Hiruzen...-Stiu ca esti pe acolo pe undeva! Nu ai cum sa scapi de ochiul magic al lui Jiraya!
Nimeni nu raspundea... Dar eram sigur ca Sensei Hiruzen era pe aproape.-Haide, sensei! Stiu ca esti pe acolo!
Dintr-o scorbura iesi Sensei.-Aha! Stiam ca esti aici, stiam, stiam, stiam!
-Bravo, Jiraya... M-ai gasit. Acum intrebarea este: Poti sa iei clopotelul?
-O sa iti tabacesc fundul! Eu sunt cel mai puternic ninja din satul ascuns intre frunze!
-"Lauda de sine nu miroase a bine"...
"Lauda de sine nu miroase a bine"... Sa stiti ca e adevarat proverbul... Mi-am luat bataie repede... Nu am putut rezista jutsu-lui sau deoarece... Ce naiba?! El era al treilea Hokage!-Hum... Orochimaru a luat deja primul clopotel. Asta doar ca sa te motivez putin.
-"Lauda de sine nu miroase a bine"... Ce tampenie! Cine a spus asta?! Sensei Hiruzen?! De ce nu ne iei mai usor, suntem abia Gennini!
-Hmmm... Cred ca ar fi bine sa te leg. Nu de alta dar sa scap de o grija.
Eram sigur ca asta va face... Dar nu am reactionat in vreun fel... Aveam un plan dar daca il puneam in aplicare atunci, Sensei ar fi vazut si m-ar fi oprit... -Bine, acum e timpul sa scap de aici...
Mi-am scos un Kunai si am taiat franghia cu care m-a legat... Acum eram liber sa fac orice miscare.-Whoa! Gata... Sa speram ca mai e un clopotel!
Dupa cateva cautari... L-am gasit pe Sensei. Doar ca, Tsunade luase deja si al doilea clopotel...-Na-na-na! Eu am clopotel si tu nu! spuse Tsunade din nou cu tonul de copil perfect.
-Ete fistic! Nu-mi pasa daca ma intorc la academie!
Defapt... In sinea mea chiar nu voiam sa ma intorc. Am muncit mult ca sa trec si sa reiau cursurile?!-Nu te voi trimite la academie... Dar sa stii ca sunt dezamagit.
-Da, Sensei, dar... Um... Nu conteaza...
Acum chiar nu mai aveam nici o scuza. Aici am fost chiar fraier. Cum am putut sa pierd si de data asta...-Orochimaru, Tsunade, puteti pleca. Eu mai raman cu Jiraya!
Probabil vrea sa-mi dea vreo predica ciudata cu tema "lauda" sau "orgoliul"... Sincer, acum nu mai aveam chef de nimic... Poate doar sa aflu cum a facut acel jutsu.-Hiruzen Sensei, cum ai reusit sa faci acel jutsu, cand ai adus acea maimuta paroasa gri care mirosea chiar frumos, a piersici sau...
-Hmmm... Te voi invata acel jutsu... Vrei?
Pe moment ma intrebam ce s-a intamplat cu profesorul meu. Dar defapt el incerca sa ma puna la munca si la exersare invatand un jutsu de rank S. Abia peste 10 ani mi-am dat seama despre ce era vorba.-Normal ca vreau, Sensei! Sa mergem! Whoa, o sa stiu acest jutsu! Abia astept sa ma joc cu maimuta!
-He-he... Nu va fi asa usor... Ca sa il inveti va fi nevoie de multa munca, rabdare si concentrare.
Nu eram prea constient ce inseamna acele lucruri dar eram atat de entuziasmat incat as fi fost in stare sa fac orice!-Sensei... Dupa ce terminam antrenamentul pentru azi... Mergem sa cautam niste ramen prin padure?
-Ar fi mai bine sa mergem la magazinul Ichiraku pentru asta.
-Genial, de ce nu m-am gandit la asta!
Sfarsitul capitolului doi.